MEDIUL DE AFACERI DIN REPUBLICA MOLDOVA : CONSTRÂNGERI, PROVOCĂRI, AMENINȚĂRI

În mod general Republica Moldova poate fi caracterizată prin următoarea afirmație: ”Micro-țară cu micro-economie, micro-sectoare cu micro-întreprinderi, micro-profituri cu micro-salarii, micro-posibilități cu micro-speranțe”.

Volumul sectoarelor economiei naționale poate fi comparat cu volumul unor segmente foarte înguste sau cu cifra de afaceri a unei companii de talie medie, dintr-o țără dezvoltată. Ca exemplu voi compara sectorul bancar din Rep. Moldova сu sectorul bancar din alte state. Astfel, valoarea totală a activelor sectorului bancar din Rep. Moldova este de 3,9 miliarde euro , pe când valoarea activelor băncilor britanice sunt următoarele: HSBC – 2,1 trilioane euro, Barclays – 1,3 trilioane euro, Royal Bank of Scotland – 831 miliarde euro. În Rusia activează 530 bănci, unde valoarea activelor Sberbank este de 321 miliarde eur. Valoarea totală a activelor sistemului bancar din Rep. Moldova poate fi comparată cu banca ”Российский Капитал”, cu active în valoare de 4 miliarde euro și care se află pe poziția 30 în raiting-ul băncilor după valoarea activelor. Dacă ne referim la sectorul bancar român, atunci valoarea activelor sistemului bancar din Rep. Moldova poate fi comparat cu activele băncii române ”Alpha Bank”- 3,4 miliarde euro, care se situează pe locul 8 după valoarea activelor (anul 2017). Dacă facem comparație cu alte sectoare/piețe, situația este asemănătoare – volumul unui sector din Rep Moldova poate fi comparat cu cifra de afaceri a unei companii medii (sau mai jos de mediu) dintr-o economie dezvoltată.

Un alt exemplu convingător, care scoate în evidență dimensiunile mici ale economiei naționale este ponderea întreprinderilor de talie mică în totalul agenților economici, înregistrați în anul 2017. Conform datelor Biroului Național de Statistică, întreprinderile micro, cu un număr de angajați de până la 9 pesoane, constituie 46 000 sau 85% din numărul total de întreprinderi. Întreprinderile mici, cu un număr de angajați de la 10 până la 50 persoane, constituie 6000 unități sau 11%. Prin urmare, întreprinderile micro și mici cumulează 96% din numărul total de întreprinderi din Rep. Moldova.

Aspectul ”micro” are o influiență mult mai complexă asupra economiei naționale la general și asupra mediului de afaceri la particular, decât pare la prima vedere. Astfel, în plan regional, Rep. Moldova de ani de zile și-a consolidat competitivitatea pe prețul ”micro” al forței de muncă. Salariile ”micro”, la rândul lor, determină angajații să emigreze sau să lanseze afaceri, fiind motivați mai mult de posibilitatea îmbunătățirii stării materiale personale și mai puțin de vocație către afaceri. Dacă nu este vocație și dragoste pentru afacerea personală, nu este nici sustenabilitate în afaceri și nu are de unde să apară tendința către autoperfecționare și autoinstruire. Dacă numărul antreprenorilor instruiți și cu vocație este neânsemnat, nu are de unde apărea inovația în afaceri și nu este posibilă dezvoltarea unor avantaje concurențiale durabile într-o economie globalizată.

În Rep. Moldova puțini antreprenori ”se complică” cu selectarea și analiza unei nișe la conceperea unui business. Majoritatea lansează afaceri în domeniile, unde au observat că ”se face bani”, costurile de intrare sunt neânsemnate și modelul de business nu este complicat. Astfel, unele piețe devin ”supra-aglomerate” de firmulițe mici și nediferențiate, care crează un mediu concurențial acerb, unde factorul-cheie în lupta concurențială este prețul. Antreprenorii, care s-au lansat printre primii pe asemenea piețe, mai reușesc să-și recupereze investițiile și să activeze ”pe plus”. Restul activează o perioadă la limita pragului de rentabilitate sau chiar în minus, apoi se închid și ”încearcă norocul” în alte domenii. În consecință piețele, care sunt ”foarte populare” în rândul antreprenorilor o perioadă de timp, sunt înlocuite într-o succesiune regulată de alte piețe, care sunt ”în vogă” până la momentul când concurența neloială (inclusiv războiul de preț) reduce considerabil numărul jucătorilor pe piață.

După criza din 2009, pe piața mobilei din Republica Moldova activau circa 300 producători, din care mai mult de 2/3 erau firmulițe ”de garaj”, care apăreau și dispăreau în decurs de 1-2 ani, nefiind în stare să reziste concurenței de preț. Experți în industria mobilei, veniți din țările europeene, se mirau cum poate mobila, facută la comandă, să coste mai ieftin decât mobila, produsă în serie la fabricile de mobilă mari. Astfel de ”ciudățenii” sunt posibile în Rep. Moldova, unde se lucrează ”la negru”, în condiții ”de garaj” și cu un profit ”micro”.

Pe parcursul ultimilor 10 ani numărul cetățenilor moldoveni, care petrec vacanțele peste hotare, crește continuu. Atractivitatea sectorului, precum și eliminara licențelor pentru prestarea serviciilor în domeniul turismului ”de ieșire”, au contribuit la o creștere neproporțională a jucătorilor în sector (peste 400 firme), din care doar 8-10 sunt firme mari cu brenduri notorii. Putem să ne închipuim câți ”profesioniști”, fără studii și experiență în domeniu, practică această meserie. Atunci când există o asemenea ”îmbulzeală” pe o piață, consecințele nu sunt greu de anticipat – demping de preț, firme care apar și dispar în decurs de 1 an (uneori cu banii clienților), consumatori nemulțumiți de calitatea serviciilor, etc.

Exemplele aduse anterior nu sunt o excepție, ci mai degrabă o stare de lucruri firească pentru mediul de afaceri din Rep. Moldova. În orice sector, care arată semne de creștere și unde barierele de intrare sunt neânsemnate, concurența devine foarte aprigă și neproporțională cu potențialul financiar al sectorului. Chiar și în unele sectoare, unde sunt necesare investiții considerabile, concurența este peste măsură. Astfel, în sectorul de construcții a blocurilor locative oferta de apartamente depășește cu mult cererea, dar după densitatea rețelelor de farmacii, benzinării, chioșcuri, filiale/reprezentanțe bancare cred că depășim toate țările europei.

Concurența aprigă și puterea de cumpărare redusă a populației constituie ”forța gravitațională”, care atrage în jos prețurile la mărfuri și servicii. În consecință produsele ieftine (deseori în detrimentul calității) domină piața, produsele ”Premium” sunt foarte puține, produsele de lux (segmentul ”Super Premium”) aproape că nu se întâlnesc deloc. Chiar și puținele persoane, cu venituri mari, preferă să cumpere produse scumpe și calitative în străinătate, deoarece în Moldova fie că lipsesc, fie că nu prea au din ce alege (varietate foarte mică). Lipsa cererii față de produsele ”Super Premium” reduce motivarea antreprenorilor de-a importa sau dezvolta produse și servicii cu o valoarea adăugată mare.

Un alt aspect important, care rezultă din dimensiunile ”micro” ale economiei naționale, este efectul ”plafonării”, care diminuează motivația angajaților talentați și a antreprenorilor ambițioși, afectând direct sau indirect mediul antreprenorial din Rep. Moldova. Prin urmare, încercările oamenilor de afaceri de-a dezvolta sau diversifica afacerile sunt frecvent plafonate de volumul infim al piețelor sau de o concurență neloială pe piețele, care înregistrează o dinamică pozitivă. Angajații talentați și ambițioși, care-și dezvoltă continuu aptitudinile și calificarea în domeniile de specialitate, ajung la un moment când nivelul remunerării, pe care poate să-i ofere piața muncii din Rep. Moldova, începe să rămână cu mult în urmă de nivelul pregătirii lor profesionale. Cei, care sunt motivați de dezvoltarea unei cariere, sunt plafonați de dimensiunile ”micro” a întreprinderilor autohtone și/sau de lipsa meritocrației în puținele întreprinderi de dimensiuni mai mari, unde cumătrizmul ”stă în capul mesei”. În consecință, unii își pierd motivația către autoperfecționare și/sau dezvoltarea unei cariere în Republica Moldova, plecând peste hotare în căutarea unor oportunități mai bune.

Dacă câțiva ani în urmă peste hotare plecau mai mult persoane de o calificare mai mică, în prezent ponderea specialiștilor calificați, care migrează peste hotare, crește alarmant. Devenim o piață dictată de forța de muncă calificată, care devine imposibil de găsit și tot mai greu de reținut. Conform legilor economice, odată cu diminuarea ofertei și creșterii cererii față de forța de muncă calificată, salariile ar trebui să crească. În realitate, creșterile salariale sunt foarte modeste și nu acoperă nici nivelul inflației. Exodul populației, după părerea mea, constituie cea mai mare amenințare pentru mediului antreprenorial din Rep. Moldova.

Este regretabil faptul că investitorii străini sunt ademeniți cu forța de muncă ieftină și nu cu calitatea și abundența forței de mucă. Crearea locurilor de muncă nu mai este un imperativ la atragerea investițiilor străine. Rep. Moldova are nevoie mai mult de salarii decente, pentru a opri migrarea cetățenilor peste hotare. Avem destule ”locuri de muncă”. Problema este că deja nu are cine lucra. Toate acțiunile autorităților de-a îmbunătăți mediul de afaceri autohton au în vizor mai mult reducerea birocrației și a poverii fiscale.

O parte din vină pentru criza de specialiști o poartă sistemul de învățământ superior, care a ”pompat” masiv în sectorul real juriști și economiști, luând în considerație mai mult solicitările abiturienților și profiturile de pe urma contractelor de studii și nu solicitările sectorului real al economiei.

Un alt aspect controversat, specific mediului de afaceri autohton, este activitatea economică tenebră. Când spun economie tenebră, nu am în vedere bunicuțele, care vând la un colț de stradă legumele, crescute în grădină sau vin, produs în gospodăriile proprii. Mă refer mai mult la evaziune fiscală, salarizarea angajaților neînregistrați, salariile în plic, întreprinderi neînregistrate, importul nedeclarat la vamă, contabilitate dublă, etc. Economia tenebră nu este un rău desăvârșit, ci mai degrabă un fenomen inevitabil al medilui de afaceri autohton. Dimensiunile mici ale economiei naționale, prețurile mari la resurse, presiunea fiscală impun mulți antreprenori să ”plece în umbră” pentru a supraviețui sau pentru a putea să-și dezvolte afacerea. Dacă, ipotetic vorbind, toți agenții economici autohtoni ar trece ”peste noapte” la afaceri legale, o parte din întreprinderile mici și mijlocii s-ar închide în decurs de 1 an, altele ar avea mari probleme în acumularea resurselor pentru dezvoltare iar unele sectoare ale economiei naționale, unde ponderea economiei tenebre este mare (agricultură, restaurante, hoteluri, construcții), ar fi serios afectate.

Dacă pentru unii antreprenori business-ul ”în umbră” este o metodă de supraviețuire, pentru alții este o sursă de obținere a unor supraprofituri, fapt care ”alimentează” corupția și alte activități ilegale. Unele afaceri prospere, care activează ”la negru” pot fi ușor șantajabile și deveni ținta unor atacuri ”reider”. Concurența neloială impune unii agenți economici să activeze ”la negru”, chiar dacă au dorința de-a lucra legal.

Care sunt constrângerile în dezvoltarea economiei naționale și în îmbunătățirea mediului de afaceri? De ce Republica Moldova, după 30 ani de ”independență” nu este în stare să-și dezvolte o economie după potențialul pe care-l deține? Care sunt factorii care ar contribui simțitor la dezvoltarea și îmbunătățirea mediului antreprenorial din Republica Moldova?

Într-o economie de piață totul este interconectat și interdependent. Cheltuielile unei persoane/firme reprezintă venituri pentru alte persoane/firme. Astfel, afacerile depind de puterea de cumpărare a populației iar puterea de cumpărare a populației depinde de dezvoltarea macroeconomică și de nivelul salariilor. Se primește un cerc vicios, ieșirea din care depinde de câțiva factori, pe care voi încerca să-i descriu în continuare.

Pentru a avea un impact semnificativ asupra bunăstării populației și a impulsiona dezvoltarea business-ului avem nevoie de o accelerare economică sustenabilă și semnificativă, cu o majorare a PIB-ului de minim 8% anual. Cu dezvoltarea economiei în ritmul actual (+4,5% anual) nu vom avea o aliniere a veniturilor la standardele țărilor din Europa Centrală și de Est pe parcursul vieții generațiilor actuale. O creștere semnificativă a economiei, care ar impulsiona afacerile și ar avea un impact serios asupra capacității de cumpărare a populației este imposibil de realizat în următorii ani, principalele constrângeri fiind următoarele:

  • Atât dimensiunile, cât și structura economiei naționale o fac foarte vulnerabilă și dependentă de factorii externi - conjunctura economiei regionale, factorii climaterici și politici. În ultimii 10 ani noi nu dovedim să scăpăm de o criză, cum vine alta. Dacă nu-i criză politică, atunci îi criză economică, dacă nu-i criză regională, atunci îi criză economică internă, dacă nu-i embargou rusesc, atunci îi secetă... Chiar și condițiile climaterice favorabile, care contribuie la recolte mai bogate, tot e o provocare pentru moldoveni – agricultorii nu au cui să vândă marfa.
  • Pentru a ajunge la un nivel de dezvoltare economică mai mare de 8% anual este nevoie de o sinergie puternică în eforturile instituțiilor statului, clasei politice, oamenilor de afaceri, investitorilor și a populației. Este nevoie de o integrare pe intern și de un vector clar de dezvoltare, susținut de întreaga societate. Realiatea ne demonstrează contrariul - avem o societate dezintegrată, unde o parte din populație se orientează către UE, alții tind către CSI, unii sunt stataliști, alții doresc unirea, etc. Un sistem nu poate face față provocărilor externe atâta timp cât este dezintegrat pe intern. O țară ca Republica Moldova, nu va fi competitivă într-o economie globalizată și nu va face față provocărilor externe, dacă va fi dezbinată pe intern.
  • Pentru a susține un tempou înalt de dezvoltare economică sunt necesare investiții străine directe – nu mai puțin de 800 mln $/an, mai mulți ani consecutiv. Necesarul de investiții este tot mai acut în cazul când piața de capital din Republica Moldova este într-o fază de dezvoltare ”embrională” iar băncile nu-și îndeplinesc pe deplin funcția de intermediar financiar, devenind mult mai prudente după cazul cu furtul miliardului din sistemul bancar. Strategia de atragere a investițiilor, anunțată de autorități, prevede atragerea investițiilor străine în mărime de 380 mln.$ până la sfârșitul anului 2020, față de 205 mln.$ în anul 2017. Ca comparație – cele mai multe investiții străine directe au fost atrase în anul 2008 - 712 mln.$. Principala problemă, cu influiență negativă asupra competitivității economiei naționale și creșterii durabile a economiei, este atractivitatea investițională scăzută a țării și ca consecință – un volum foarte mic de investiții străine directe.
  • O altă constrângere fundamentală pentru dezvoltarea economiei naționale, cu un impact direct negativ asupra mediului de afaceri, este situația demografică complicată din Republica Moldova, care se manifestă prin 3 tendințe majore: migrarea persoanelor apte de muncă peste hotare, majorarea continuă a numărului pensionarilor și productivitatea scăzută a forței de muncă.

Ar putea economia națională să se dezvolte, necătând la constrângerile legate de dimensiunile micro și lipsa bogățiilor naturale? Doar există țări cu economii dezvoltate, care nu dispun de resurse naturale, nu au forță de muncă în abundență și sunt de dimensiuni comparative sau chiar mai mici ca Republica Moldova... Aici mă refer în primul rând la așa țări ca: Islanda, Singapore, Luxemburg, Olanda, etc. Toate aceste țări au câteva trăsături comune:

  1. Sunt foarte bine încadrate în spațiul economic global;
  2. Sunt foarte atractive pentru investitori;
  3. Sunt democratice, lipsite de corupție, cu instituții statale dezvoltate și justiție independentă.

Prin urmare, nici una din țările menționate mai sus nu a atras investiții datorită fortei de muncă ieftine, după cum se încearcă în Republica Moldova.

Există 3 soluții, care le-ași numi ”locomotive” în dezvoltarea afacerilor și a economiei naționale:

  1. Dezvoltarea exportului. Nu există o țară prosperă, de dimensiunile Republicii Moldova, care s-a dezvoltat mizând doar pe comerț intern. Pentru Republica Moldova, care are o piață internă foarte mică, dezvoltarea exportului și integrarea în spațiul economic global ar trebui să fie prioritatea N1 în eforturile de dezvoltare economică a țării. Sloganul ”gândește global, acționează local” trebuie să ghideze atât acțiunile guvernului, cât și strategiile întreprinderilor autohtone.

    În ultimii ani, ca urmare a semnării acordului de liber schimb cu UE, pierderile exporturilor pe piața CSI, cauzate de embargoul rusesc, au fost integral compensate de creșterea exporturilor pe piața UE. Dar aceste realizări nu sunt în stare să schimbe cardinal lucrurile. Moldova continue să importe de două ori mai mult decât exportă, deficitul balanței de plăți fiind de 2,4 mlrd $, sau 29% din PIB-ul țării.

    Principalul neajuns al exporturilor Republicii Moldova este valoare adăugată foarte mică a mărfurilor exportate – produsele agricole neprocesate, confecții în baza materiei prime importate, cablajele produse în ZEL-urile din Rep. Moldova de către companiile auto cu capital străin. Pentru o dezvoltare mai accelerată și mai calitativă a exporturilor, care ar contribui la o dezvoltare substanțială a economiei țării, este necesar de întreprins următoarele activități:

    • Promovarea brăndului țării și a produselor outohtone;

    • Crearea și dezvoltarea unor produse cu valoare adăugată mare și competitive pe plan extern;

    • Renegocierea condițiilor de acces pe piața UE pentru unele mărfuri, care se mai confruntă cu restricții vamale și/sau tarifare;

    • Acorduri de liber schimb cu cât mai multe state cu piețe atractive pentru exportul produselor moldovenești;

    • Diversificarea piețelor de desfacere;

    • Ridicarea nivelului de ”know-how” a antreprenorilor în domeniul exportului;

    • Atragerea investițiilor străine.

  2. Atragrea investițiilor străine . O dezvoltare substanțială a exporturilor depinde în mare măsură de creșterea investițiilor străine în economia țării. Investițiile impulsionează exporturile datorită îmbunătățirii productivității forței de muncă și a competitivității produselor. Dacă vom dezvolta exporturile fără atragerea investițiilor străine, vom continua să exportăm și în viitor marfă cu o valoare adăugată mică. Investițiile străine sunt însoțite de know-how, tehnologii și acces către noi piețe de desfacere. Dar pentru a atrage investiții este nevoie în primul rând de voință politică pentru a face țara atractivă pentru investitori, care presupune abordarea în complex a următoarelor aspecte:

    • Dezvoltarea brandului de țară. Aici nu mă refer doar la crearea logo-ului și dezvoltarea notorietății, ci nu în ultimul rând la crearea unei imagini favorabile a țării pe plan extern. Nu are rost să depui efort pentru a ridica nivelul de cunoaștere a țării în plan extern, dacă Moldova se va asocia cu o țară coruptă, prin care se spală bani, proveniți din activități ilicite și se fură miliarde din sistemul bancar, etc.

    • Dezvoltarea infrastructurii.

    • Investiții în capitalul uman. Fără investiții în capitalul uman, investițiile în capitalul fix nu vor fi durabile și eficiente. În acest sens sunt necesare reforme profunde a sistemului de învățământ general și vocațional și o ajustare mai bună a ofertei educaționale la cererea pentru forța de muncă din partea sectorului real.

    • Soluționarea conflictului înghețat de pe Nistru și consolidarea societății. Probabil cunoașteți zicala – ”Banii iubesc liniștea”, care presupune că investitorii nu investesc în regiuni, care sunt o sursă de instabilitate (conflicte îngețate, instabilitate politică și socială, etc.).

    • Rezultate reale în lupta cu corupția la nivel înalt, depolitizarea instituțiilor statului și diminuarea economiei tenebre. Reguli clare de joc și garantarea dreptului la proprietate sunt solicitările fundamentale ale investitorilor străini. Atâta timp cât un stat are probleme serioase cu corupția și un nivel nivel foarte mic de încredere a societății în instituțiile statului (judecată în primul rând), eforturile de-a atrage investitori străini nu vor da rezultate.

    Voi lăsa cititorul să urmărească singur care din aspectele sus-menționate sunt îndeplinite, după care să-și facă concluzii despre nivelul de atracție a țării pentru investiții străine.

  3. Mai multă inteligență în afaceri, ce ar însemna mai mult marketing, inovații, management strategic și nu în ultimul rând – mai mult bun simț (здравый смысл) în luarea deciziilor. Dacă în dezvoltarea exporturilor la nivel de țară și atragerea investițiilor în economia națională un mare rol îi revine statului, atunci acest aspect poate fi atribuit în exclusivitate oamenilor de afaceri. La acest capitol lucrurile lasă încă mult de dorit.

În țările occidentale o activitate complicată și mai puțin cunoscută este întotdeauna anticipată de o analiză amănunțită a experienței mondiale, acumulată în procesul abordării unor subiecte asemănătoare. Acest principiu util este folosit mai rar în companiile autohtone. La noi lucrurile se fac de obicei într-un mod sporadic și în mare grabă (tot este urgent), fără a rezerva timp pentru înțelegerea mai aprofundată a subiectului și fără studierea experienței acumulate în rezolvarea unor probleme similare. Prin tradiție, suntem obligați ”să călcăm pe toate greblele” până acumulăm experiență în tratarea unei probleme.

Noi am moștenit încă de pe timpurile Uniunii Sovietice o deprindere periculoasă – la început ne gândim cum să producem, în loc să ne gândim mai întâi cui și cum să vindem. Doar după ce identificăm cine sunt consumatorii țintă, care sunt nevoile/cerințele lor și cum le vom satisface mai bine decât concurența, se merită să inițiem organizarea procesului de producere.

În unele companii de talie mai mare, în spatele unor rapoarte anuale, pline de tabele și grafice ”stufoase”, consumatorul nu mai este vizibil și nimeni nu se mai gândește la faptul cât de bine-i sunt satisfăcute nevoile și așteptările. În unele situații, la unele probleme din afaceri se găsesc soluții irelevante. La care soluție s-ar recurge în cazul când sortimentul produselor și bugetul de promovare cresc, dar profitul se diminuează și vînzările stagnează? Vorba moldoveanului: ”Dacă vaca dă mai puțin lapte, trebuie s-o mulgem mai des”, ce ar însemna: mărirea planului de vânzări, majorarea irațională a bugetului de marketing, demping de preț, concurență neloială, majorarea livrărilor de mărfuri ”nelichide” la depozitele distribuitorilor, etc. Regretabil, dar acestă abordare poate fi începutul sfârșitului.

Când spun ”inteligență în afaceri”, am în vedere în primul rând marketingul și inovația. Anume marketingul strategic creează viziune și un nou tip de gândire în managementul unei firme și oferă antreprenorilor metode și tehnici de-a descoperi oportunități de dezvoltare a afacerii, evita riscuri, obține avantaje concurențiale și succes în afaceri. Peter Druker nu întâmplător a spus: ”Afacerea are două funcții – marketingul și inovația. Restul sunt cheltuieli”. Cum stăm cu marketingul în Republica Moldova? Mai mult de 40% din firmele autohtone nu au nici un angajat, care s-ar ocupa de marketing. În restul firmelor de marketing fie că se ocupă directorul, fie persoane fără studii și experiență în marketing și doar în 4% din firme există o diviziune organizațională (departament, secție) de marketing. Mai mult ca atât, mai sunt încă mulți antreprenori, care asociază marketingul doar cu promovare și reclamă, fapt care influiențează enorm modul de organizare a funcției de marketing la întreprindere.

Un alt aspect important, neglijat de întreprinderile locale, este managementul strategic. Vă puteți imagina un vas maritim navigând oceanul fără un dispozitiv de navigare, care ar indică așa parametri importanți ca: portul de destinație și direcția de navigare, adâncimea apelor și obstacolele sub-acvatice, distanța cursei și nivelul combustibilului, puterea vântului și apropierea unei furtuni? La figurat vorbind, mulți antreprenori mai conduc afacerile fără un ”dispozitiv de navigare”, orientându-se mai mult după ”poziția stelelor pe cer”. Antreprenorul, care activează pe o piață competitivă fără o strategie bine definită și mai ales fără un sistem informațional de marketing, poate fi comparat cu căpitanul unei corăbii, care, în condiții de vizibilitate redusă, aruncă dispozitivul de navigare în mare, din motiv că consumă prea multă electricitate. Mai mult despre sistemul informațional de marketing puteți afla, accesând linkul Cum gestionăm corect informația de marketing.

Neștiind care sunt opțiunile strategice pe care le oferă mediul extern (sectorul și piața locală, segmente, piețe externe), mulți antreprenori pierd oportunități atractive de dezvoltare a afacerii. Luând în vedere volumul infim al piețelor din Republica Moldova, o opțiune foarte atractivă ar fi dezvoltarea exportului, care, la o abordare corectă, ar putea oferi posibilități nelimitate de creștere a afacerii. Totodată, mai sunt încă mulți producătorilor, care consideră Rep. Moldova ca piață principală pentru afacerea lor, mulțumindu-se cu vânzări și profituri micro, exportul fiind considerat o perspectivă îndepărtată și prea complicată, pentru a fi luată în considerație.

În Rusia, unde spre deosebire de Republica Moldova, posibilitățile de dezvoltare a business-ului sunt mult mai mari, exportul este una dintre principalele speranțe ale întreprinderilor mijlocii. Conform unor studii, realizate de Yearnst & Young în prima jumătate a anului 2018, 34% dintre respondenții (conducători de întreprinderi mijlocii) au declart că penetrarea pe piețele externe este unul dintre obiectivele strategice de dezvoltare, în timp ce 30% au menționat că atunci când evaluează noi proiecte de afaceri, se concentrează în primul rând pe perspectivele extinderii prezenței internaționale. Doar 7% din conducători au menționat că nu au luat în considerație exportul ca opțiune de dezvoltare. În Republica Moldova ambiția oamenilor de afaceri de-a penetra piețe externe este mult mai modestă.

În mediul de afaceri autohton termenul ”strategie” crează multe confuzii. Fiecare interpretează cuvântul ”strategie” în felul său, deseori având în vedere un obiectiv sau o stare de lucruri dorită, un plan de producere sau un plan de dezvoltare al vânzărilor, etc. De multe ori strategia este confundată cu eficiență operațională. Mai mult despre strategie în afaceri puteți afla, accesând linkul Ce trebuie să știi în primul rând despre strategie .

Dezvoltarea unei strategii nu este un lucru simplu și necesită o bună cunoaștere a metodologiei de elaborare a strategiei și o competență în multe domenii ale business-ului, cu accent pe marketing strategic. Pentru majoritatea întreprinderilor chiar și analiza mediului extern și a poziției firmei în raport cu concurența, care este etapa inițială în procesul dezvoltării unei strategii, se soldează cu o serie de dificultăți. În țările occidentale companiile apelează la consultanți externi pentru elaborarea strategiei. În Republica Moldova, chiar și puținele companii, care încearcă să elaboreze o strategie, o fac cu resurse (umane) proprii, deseori neavând competențele necesare pentru astfel de activități. Cauza nu este întotdeauna lipsa resurselor fin-are. Problema ține mai mult de mentalitate. În Republica Moldova toți specialiștii sunt ”universali”, începând cu constructori și terminând cu manageri în business. Prin urmare, în viziunea unor conducători de afaceri, nu este o problemă dacă elaborarea strategiei companiei va fi delegată către directorul financiar, directorul comercial sau directorul de producere. În rezultat apare un document, care seamănă mai mult cu un plan financiar, plan de vânzări sau un plan de producere, în dependență de domeniul de specializare a autorului. Dacă autorul este un lider ”visător”, putem depista obiective ”cosmice”, fără a fi corelate cu resursele companiei și conjunctura pieței. În cazul când strategia companiei este alcătuită de către o persoană cu puțină experiență în afaceri, apare un document, elaborat după un șablon din internet, care conține o ”analiză de piață” de peste 100 de pagini, unde informația de valoare se pierde într-o pădure de date irelevante și unde nu există legătură logică între diferite părți componente ale strategiei. Care este soarta acestor strategii? Fie că de la bun început nimeni nu le ia în serios, fie că peste 1-2 luni nimeni nu-și mai amintește de ele.

CONCLUZIE

Din conținutul acestui articol, cititorul poate concluziona că mediul antreprenorial din Republica Moldova nu este unul într-atât de favorabil, după cum se anunță de la diferite tribuni. Nici nu se prevede o îmbunătățire considerabilă în următorii ani. Vom continua să ne bucurăm de ”stabilitate” și de o creștere economică de 3-5% anual, după care va veni o eventuală criză și va ”da peste cap” toate realizările. În rezultatul reformelor și îmbunătățirilor, inițiate de autorități, va fi mai ușor să deschizi și să gestionezi o firmă din punct de vedere administrativ și fiscal. În schimb va fi mai complicat să dezvolți o afacere, luând în considerație tendințele actuale, mai ales deficitul (deja cronic) de personal calificat.

Principala constrângere în îmbunătățirea mediului de afaceri autohton este dimensiunea ”micro” a economiei naționale, principalele provocări sunt dezvoltarea exporturilor și atragerea investițiilor, principala amenințare este starea demografică a țării.

Și mai am un aspect important, la care ași dori să atrag atenția cititorului:

În Republica Moldova au existat companii mari, care aproape că monopolizau sectoare întregi a economiei naționale. La moment majoritatea acestor companii fie că activează la limita pragului de rentabilitate, fie că au falimentat. Pozițiile lor pe piață au fost preluate de firme, create de la ”0” de antreprenori tineri și ambițioși, care cu timpul sau dezvoltat în companii mari și notorii. De ce au cedat companiile, care erau mândria economiei naționale? Convingerea mea este că toate aceste companii sufereau de o singură boală - ”insuficiență cronică de viziune, marketing și inovație”.