DESPRE GÂNDIRE ÎN AFACERI

Majoritatea profesiilor necesită un mod de gândire specific, care nu poate fi definit cu claritate și care decurge din esența fiecărei profesii în parte. Deseori putem auzi despre „gândire inginerească” , „gândire matematică” sau ”gândire medicală”. Mai mult ca atât, este puțin probabil ca un specialist cu o gândire dezvoltată în medicină să dea dovadă de-o gândire dezvoltată în economie. Uneori putem auzi expresia – ”un specialist de la Dumnezeu”. înseamnă asta că talentul unui asemenea specialist presupune și un tip special de gândire?! Este posibil să vorbim despre un tip de gândire specific afacerilor? Să discernem în continuare aceast subiect.

Afacerile sunt multilaterale și complexe. Prin urmare, nu pot exista soluții și abordări universale în afaceri. în fiecare situație soluțiile sunt unice și depind de mai mulți factori: dimensiunea afacerii; sector; acțiunile concurenților; etapa de dezvoltare a afacerii; disponibilitatea resurselor etc. Gândirea șablonată și încercările de a utiliza abordări și metode, care au adus rezultate bune în alte sectoare, pot genera pierderi mari. Facultățile de profil economic și literatura de afaceri oferă cunoștințe și îndrumări generale, dar nu pot aborda toate situațiile practice. în practică, pe lângă cunoștințe, este foarte important de-a poseda un mod de gândire specific afacerii. Un antreprenor experimentat și cu o gândire în afaceri dezvoltată, dar fără facultate specializată, poate lua decizii mult mai reușite decât un proaspăt absolvenț MBA.

Ce presupune termenul ”gândire în afaceri”?! în linii generale, gândirea în afaceri este un mod specific de gândire al managerilor, care-i ajută să obțină rezultate remarcabile în business. Demult e demonstrat faptul că anume modul de gândire îi diferențiază pe oamenii de afaceri de mare succes de cei ordinari.

Există diferite tipuri de gândire în afaceri și fiecare tip este responsabil pentru anumite domenii și/sau activități specifice.

TIPURI DE GâNDIRE îN AFACERI

1. Gândirea de marketing – reprezintă un mix important de aptitudini și capacități mintale, care se conturează în: a) capacitatea de-a „gândi în segmente”; b) ”orientarea către client” (aptitudinea de-a simți pentru client); c) înțelegerea cum diferite instrumente ale marketingului interacționează între ele și se completează reciproc, creând sinergie; d) capacitatea de-a înțelege toate modalitățile prin care firma interacționează cu mediul extern (macro, sector, piață).

   Capacitatea de-a ”gândi în segmente” este un imperativ al marketingului. Fără o segmentare corectă, aproape toate activitățile de marketing vor fi zădărnicite și firma va suferi pierderi mari sau chiar va falimenta. Iată ce a spus Theodore Levitt despre acest fapt: ”Dacă nu gândești în segmente, atunci nu gândești deloc”. Sau după cum a afirmat unul din cei mai influienți profesori în marketing, Peter Doyle: „Dacă firma nu reușește să dezbată piața în segmente, atunci piața va dezbate firma în segmente”.

   „Empatia în afaceri” este abilitatea de a înțelege totul despre client (consumator): stilul de viață, nevoile, preferințele, comportamentul, cerințele specifice, modul de gândire, etc.

   Marketingul este un domeniu vast și complex, care evoluează constant cu dezvoltarea tehnologiilor. Una din cele mai importante funcții ale marketingului este cunoașterea mediului extern al firmei cu identificarea amenințărilor și oportunităților de dezvoltare a afacerii. Reieșind din complexitatea marketingului, gândirea de marketing este conexă și interdependentă (mai mult sau mai puțin) cu toate tipurile de gândire, descrise ulterior.

2. Gândirea antreprenorială - reprezintă un set de convingeri și procese mintale, care-i permite antreprenorului să facă față provocărilor, să profite abil de oportunități, să soluționeze problemele și dificultățile, cu care se confruntă în procesul de creare și gestiune a unei afaceri.

   Antreprenorii reușesc pentru că gândesc diferit față de majoritatea oamenilor. Ei reușesc să vadă oportunități și perspective acolo unde majoritatea oamenilor văd limitări și amenințări. Gândirea antreprenorială se caracterizează prin pozitivism, curaj, independență, responsabilitate și capacitatea de-a învăța din greșeli personale. în limba rusă gândirii antreprenoriale I se mai spune: « деловая смекалка » sau « деловая жилка ».

3. Gândirea strategică – este capacitatea de-a genera opțiuni strategice, idei originale și abordări unice, concepute pentru valorificarea oportunităților de afaceri, crearea unor avantaje concurențiale durabile și asigurarea sustenabilității dezvoltării afacerii pe termen lung. Managementul strategic este domeniul de competență al managerilor de top. Prin urmare, poziția ierarhică și funcțiile pe care le exercită îi obligă pe conducătorii de business să-și dezvolte continuu gândirea strategică.

4. Gândirea tactică – presupune o decurgere rapidă a proceselor de gândire, care vizează găsirea unor modalități operative de rezolvare a problemelor și realizarea obiectivelor afacerii pe termen scurt. Un manager cu o gândire tactică dezvoltată, gândește cu câțiva pași înainte în toate acțiunile sale, creând combinații eficiente, anticipând mișcările concurenților și răspunzând în mod adecvat la acestea.

5. Gândirea sistemică - permite de-a aborda un eveniment, obiect sau un proces într-o manieră complexă. Este c apacitatea de-a vedea un element ca parte componentă al unui tot întreg, orice sistem ca parte componentă a altui sistem și de-a înțelege cum elementele din cadrul unui sistem interacționează între ele.

   Afacerea este un sistem complex format din mai multe componente. Mai mult ca atât, afacerea se dezvoltă în timp și se schimbă constant, fiind permanent influențată de factorii mediului extern și intern. Prin urmare, gândirea sistemică este indispensabilă pentru luarea unor decizii corecte în afaceri.

6. Gândire critică - presupune faptul că orice informație trebuie pusă la îndoială și verificată. Acest tip de gândire contribuie la găsirea neconcordanțelor în date, la analiza erorilor și tragerea concluziilor. O persoană cu o gândire critică dezvoltată își poate apăra opinia, descoperind puncte slabe în argumentele oponenților.

   Caracteristici importante ale gândirii critice sunt: curiozitatea, lucrul cu mai multe surse de informație, înțelegerea relațiilor ”cauză-efect”, explorarea diferitor puncte de vedere, capacitatea de discernământ, verificarea credibilității datelor.

7. Gândirea creativă - este capacitatea de-a gândi flexibil și non-standard, de-a crea ceva nou și neobișnuit. în ziua de azi este foarte dificil de-a descoperi ceva fundamental nou, chiar și pentru persoanele, care dau dovadă de o gândirea creativă foarte dezvoltată. Totodată, este posibil de-a înzestra lucruri deja existente cu proprietăți și caracteristici originale.

   Generarea ipotezelor, crearea produselor originale, ofertelor unice, opțiunilor strategice, conceptelor publicitare - toate acestea sunt rezultatele gândirii creative.

   O gândire creativă dezvoltată presupune abandonarea tiparelor de gândire și găsirea unor asociații neașteptate. Totodată, orice ideie originală trebuie verificată dacă corepunde raționalității și e conformă cu realitatea. Respectiv, gândirea creativă trebuie combinată cu gândirea logică, altfel ideea va fi imposibil de realizat.

8. Gândirea logică este capacitatea mintală de-a analiza situații complexe și de-a găsi soluții rationale la diverse probleme în afaceri. Similar gândirii critice, gândirea logică necesită utilizarea abilităților de raționament pentru a studia obiectiv o problemă, fapt, care permite luarea unor decizii rezonabile, bazate pe fapte și nu pe emoții, ipoteze și presupuneri nefondate.

9. Gândire integrată - capacitatea de-a echilibra două modele opuse, în loc de-a alege un model în detrimentul celuilalt. Această abordare permite crearea unei soluții creative, care conține elemente mai multor modele individuale și totodată le depășește pe fiecare dintre ele.

   în business gândirea integrată facilitează formarea sistemelor și modelelor de afaceri, dezvoltarea strategiei și formarea sinergiilor.

10. Gândirea non-standard – este abilitatea de a găsi abordări noi și soluții neordinare în orice situație. Se caracterizează prin absența unor clișee și stereotipuri, care stabilesc un cadru îngust al gândirii. Pentru managerii cu gândire non-standard diapazonul gândirii este mult mai larg. Acește persoane pătrund mai adânc în esența lucrurilor și fenomenelor, pot accepta idei inovatoare și nu resping ideile noi doar pentru faptul că sunt ciudate și/sau extraordinare. Depășirea cadrului îngust al gândirii șablonate și dezvoltarea soluțiilor inovatoare este considerată astăzi una dintre cele mai importante competențe în business.

11. Gândirea analitică (analiza) – este capacitatea mintală de-a disocia (separa, discompune) părțile componente ale unui întreg și studierea fiecărei părți pentru a cunoaște întregul cât mai bine. O persoană cu abilități analitice trebuie să fie capabilă să extragă informații cheie dintr-o multitudine de date, să identifice probleme și să contribuie la elaborarea unor soluții viabile pentru problemele identificate.

12. Gândirea sintetică (sinteza) – este operația cu sens opus al analizei și reprezintă trecerea de la particular la general, de la simplu la compus, pentru a se ajunge la generalizare. Este îmbinarea a două sau a mai multor elemente care pot forma un întreg.

13. Gândirea abstractă (abstractizarea) – capacitatea mintală de-a evidenția doar calitățile semnificative ale fenomenului, neobservând detaliile neimportante, care doar completează subiectul. Gândirea abstractă în afaceri contribuie la sistematizarea informației, crearea conceptelor, evidențierea aspectelor principale de cele secundare, etc. De multe ori gândirea abstractă devine motorul noilor descoperiri și inovații.

14. Gândirea concretă (concretizarea) – un proces al gândirii invers abstractizării. Concretizarea este revenirea gândirii de la general și conceptual la concret pentru a dezvălui mai bine conținutul.

15. Gândirea alternativă – reprezintă abilitatea de-a genera mai multe alternative și de-a avea în paralel mai multe opinii sau puncte de vedere diametral opuse. Acest tip de gândire facilitează alegerea celei mai bune soluții dintre mai multe posibile. Gândirea alternativă este asociată cu capacitatea de-a abandona prompt o ipoteză, care s-a dovedit a fi nesustenabilă sau dăunătoare. O trăsătura a gândirii alternative mai poate fi capacitatea de-a găsi alte soluții și/sau alternative, în cazul confruntării cu careva probleme sau obstacole.

TRĂSĂTURILE INDIVIDUALE ALE GÂNDIRII

Când vorbim de gândire, trebuie să realizăm faptul că creierul uman nu este separat de personalitatea omului și are un caracter individual pronunțat. Prin urmare, gândurile sunt influiențate în mare parte de temperament, caracter, emoții, convingeri, experiența de viață. De exemplu, atunci când suntem învăluiți de emoții negative, capacitatea noastră de-a gândi se înrăutățește brusc și este dificil să luăm decizii rezonabile, indiferent de nivelul de inteligență. Astfel, în dependență de trăsăturile individuale, putem distinge ”gândirea pozitivă” și ”gândirea negativă”, care influiențează mult raționamentul și deciziile managerilor.

Instabilitatea emoțională, negativismul și lipsa încrederii în sine sunt ”dușmanii” principali ai gândirii antreprenoriale. Mai mult ca atât, acest tip de gândire este strâns legat de ”apetitul pentru risc” al antreprenorului. O altă caracteristică importantă a gândirii antreprenoriale este capacitatea de a gândi într-o stare de disconfort permanent.

Trăsăturile individuale ale gândirii se mai manifestă în diferite forme și procese ale activității mintale, cele mai importante fiind: diapazonul gândirii, adâncimea gândului, viteza gândirii, originalitatea.

CUM SE MANIFESTĂ LIPSA UNOR TIPURI DE GâNDIRE ÎN AFACERI

N-o să plictisesc cititorul, descriind cum se manifestă lipsa fiecărui tip de gândire. Voi aduce doar câteva exemple:

Lipsa gândirii strategice

Conducătorii, lipsiți de gândire strategică, pot fi depistați după următoarele trăsaturi și comportament:

• Nu sunt în stare să identifice oportunități de dezvoltare a afacerii. Nu privesc în viitor și nu știu să-și formeze o viziune. Unui conducător, lipsit de viziune, i se mai spune că „nu vede mai departe decât lungul nasului său„
• Nu au simțul priorității în business și irosesc timpul, energia și resursele pentru proiecte mai puțin importante și/sau care nu contribuie la realizarea obiectivelor strategice. Deseori ”se aprind” de idei noi și lansează direcții noi de activitate fără vre-un raționament strategic.
• Nu știu să se folosească de conjunctura pieței și să utilizeze punctele forte și resursele companiei pentru a dezvolta avantaje concurențiale strategice și/sau a întări pozițiile companiei pe piață.
• Sunt predispuși către extreme. Fie că-și concentrează atenția pe prezent și nu au o abordare proactivă și vizionară. Deseori activează după principiul: ”Avem un incendiu – trebuie să-l stingem”. Fie că sunt cu gândul către viitor, existând o mare discrepanță între prezent (realitatea existentă) și viziune sau scopuri strategice. în acest caz conducătorul, pentru ași motiva angajații, le descrie cu intuziasm viziunea companiei, care adesea este un vis nerealizabil și rupt de realitate. Bineânțeles, scopul nu este atins, deoarece căile și metodele de realizare lipsesc. Ca consecință echipa este demotivată iar conducătorul este considerat un ”visător zvânturat”. în mod ideal, strategia este o legătură între prezent și viitor (viziune), când apropiem viitorul prin acțiunile pe care le executăm în prezent.

Lipsa gândirii de marketing

în marketing nu există dogme. Marketingul, ca și managementul, nu este o știință. Prin urmare, multe abordări și instrumente nu sunt unanim acceptate și aprobate la nivel global. Folosirea nechibzuită a instrumentelor de marketing, fără a lua în considerație o multitudine de factori critici, este un exemplu vădit al lipsei gândirii de marketing. Prin urmare, cel mai mare ”dușman” al gândirii de marketing este gândirea șablonată.

Lipsa gândirii de marketing se mai manifestă și prin incapacitatea managerilor de-a ”gândi în segmente”, ceia ce înseamnă o abordare a pieței ca pe o masă omogenă și convingerea că toți consumatorii au aceleași nevoi, așteptări, comportament. Abordarea clienților după principiul ”ce-mi place mie, o să-i placă și clientului” este frecvent întâlnită și reprezintă un exemplu elocvent al lipsei gândirii de marketing.

După cum am menționat anterior, gîndirea de marketing este conexă și interdependentă cu toate tipurile de gândire în afaceri. Prin urmare, carențele aferente unor tipuri de gândire, pot reduce simțitor gândirea de marketing. Totuși, după părerea mea, cele mai critice pentru marketing sunt următoarele 6 tipuri de gândire: creativă, sistemică, strategică, non-standard, analitică și sintetică.

Lipsa gândirii sintetice (abilităților de sinteză).

Un exemplu tipic al lipsei de gândire sintetică este incapacitatea de-a scoate în evidență principalele gânduri și/sau concluzii dintr-o multitudine de date și informație. Un manager fără gândire sintetică, nu este în stare să proceseze și să agregeze într-un raport concis și laconic datele, obținute din mai multe surse. în schimb, va prezenta superiorului ierarhic un volum mare de informație (tot ce-a găsit în internet), aranjată într-un mod haotic pe zeci de pagini.

Lipsa gândirii sistemice

Dușmanul principal al gândirii sistemice este gândirea liniară, care presupune un cadru îngust al gândirii și focusarea pe unele componente, fără a lua în considerație ansamblul. Despre o persoană, lipsită de gândire sistemică se spune că ”nu vede pădurea din cauza copacilor”. Conducătorul cu o gândire sistemică slab dezvoltată poat fi recunoscut după următoarele acțiuni:

• Nu reușește să identifice corect cauzele unei probleme sistemice. Eșecul în diagnosticul unei probleme sistemice deseori se soldează cu găsirea și pedepsirea vinovatului, pe când singura metodă eficientă de prevenire a problemelor sistemice este îmbunătățirea toturor componentelor sistemului.
• Nu dorește și/sau este incapabil să efectueze schimbări în cadrul companiei. Deseori din cauza gândirii liniare și a steriotipurilor, unele schimbări importante nu au loc, deși circumstanțele și condițiile mediului extern s-au schimbat.
• Nu este în stare să creeze sinergie în activitatea companiei.
• Nu înțelege complexitatea și dificultatea unor sarcini și proiecte.
• Întâmpină greutăți în luarea unor decizii importante din cauza incapacității de-a stabili relații cauzale.
• Nu ia în considerație și/sau nu înțelege contextul unor acțiuni ale subalternilor.

Gândirea sistemică este conexă cu alte tipuri de gândire. Astfel, fără gândire sistemică, este imposibilă gândirea analitică, gândirea strategică și cea de marketing.

Lipsa de gândire alternativă

Persoanele, lipsite de găndire alternativă au ”abordări înguste” și rămân blocați de fiecare dată când lucrurile nu merg așa cum au sperat/planificat.

EXISTĂ O COERENȚĂ VĂDITĂ îNTRE NIVELUL DE DEZVOLTARE AL GâNDIRII ȘI SUCCESUL ANTREPRENORIAL?!

Există multe exemple de persoane – genii ai gândirii, care au scris cărți și au inventat concepte inovatoare în marketing și management (I. K. Adizes, M. Porter, E. Goldratt, C. Christinsen, F. Kotler, H. Mintzberg, D. Traut, R. Kaplan, D. Norton, etc.) Nici unul din aceste persoane n-a devenit om de afaceri de mare success. în schimb, majoritatea prestează servicii de consultanță unor antreprenori de mare succes și manageri de top din cadrul corporațiilor transnaționale.

Convingerea mea este că succesul în afaceri nu depinde de o gândire genială, ci mai degrabă de următorii factori:

Gândire antreprenorială dezvoltată. V-ați întrebat vreodată care-i deosebirea dintre un antreprenor ordinar, care gestionează o afacere mică și un antreprenor de mare succes? Răspunsul este - un mod de gândire diferit. Atenție, nu o gândire super dezvoltată, ci un mod de gândire diferit – gândirea antreprenorială!

Gândirea antreprenorială are o mare importanță în deosebi la lansarea și în primii ani de dezvoltare a afacerii. Ulterior, odată cu dezvoltarea afacerii, antreprenorul are nevoie și de alte capacități, pe care ar putea să nu le posede.

Capacitatea de-a folosi (în sensul bun al cuvântului) gândirea avansată, cunoștințele, aptitudinile și talentele altor persoane pentru ași atinge scopurile afacerii. Niciun antreprenor de succes nu a reușit să-și dezvolte afacerea de unul singur. Prin urmare, succesul în afaceri depinde în mare măsură de capacitatea antreprenorului de a se înconjura de oameni talentați și cu capacități complementare. Persoanele din anturajul lui Bernard Arnault * recunosc că cel mai mare avantaj al său nu este gândirea creativă, ci mai degrabă capacitatea de-a atrage, motiva și conlucra cu persoane foarte creative. Acest lucru este foarte complicat, luând în considerație ”boala de star” ( звёздная болезнь ) al persoanelor creative din industria mondială a obiectelor de lux, unde creativitatea este principalul factor de succes.

Un mix de aptitudini și calități personale, cum ar fi: caracterul, apetitul pentru risc, ambiție, atitudinea față de eșec, capacități organizatorice, aptitudini de negociere, etc.

Context favorabil (țara în care activează, studiile, familia, anturajul, norocul). Chiar dacă are capacități geniale pentru afaceri, de context depinde în mare măsură succesul unui antreprenor. Îmi vine foarte greu să-mi închipui care ar fi fost soarta lui Steve Jobs, dacă tatăl său biologic, sirianul Abdulfattah al Jandali , nu ar fi emigrat din Siria în SUA la vârsta de 18 ani. Ar fi avut antreprenorul un succes asemănător, dacă ar fi activat în Siria?! Puțin probabil... Ar fi ajuns Donald Trump miliardar și președinte SUA, dacă nu ar fi provenit dintr-o familie extrem de bogată?! Puțin probabil... Apropos de noroc! Ar fi devenit Jack Ma cel mai bogat om al Chinei dacă ar fi ”avut norocul” să se angajeze în poliție sau să fie acceptat la Harvard (a făcut 7 încercări și toate nereușite)? Asemenea exemple pot continua la nesfârșit.

CE-I DE FĂCUT?

Poate o persoană să-și dezvolte un anumit tip de gândire? Poate, într-o anumită măsură. De regulă, gândirea se dezvoltă în urma autoinstruirii continue (longlife learning) și a exersării practice (experiența profesională) – proces care durează un timp îndelungat, necesită perseverență și un context favorabil. Dar, fiecare regulă presupune și excepții. Există persoane care nu sunt predispuse către un anumit tip de gândire. Ca și în orice tip de activitate este important și factorul genetic. Prin urmare, putem vorbi deja de talent înăscut sau uneori chiar de genialitate într-un anumit tip de gândire.

Poate bunul Dumnezeu să înzestreze o persoană cu capacități geniale în toate tipurile de gândire? Cred că poate. Problema este că nu prea dorește. Reieșind din faptul că nimeni nu-i perfect, un manager (conducător de business) ar trebui în primul rând să-și cunoască limitele, fiind conștient de faptul că, pe lângă lucrurile, pe care le cunoaște, există mult mai multe lucruri pe care nu le cunoaște. După cum spunea Jeff Bezos: „Oamenii inteligenți îşi revizuiesc mereu înţelegerea unei probleme, pe care credeau că au rezolvat-o deja. Ei întotdeauna sunt deschişi la noi puncte de vedere, la noi idei, informaţii şi mereu îşi supun provocărilor propra gândire”.

Prin urmare, o premiză importantă a succesului în afaceri este autocunoașterea și autocritica. Din păcate, nu sunt rare cazurile, când odată cu apariția banilor și/sau a primului succes (uneori întâmlător), autocritica cedează locul aroganței și senzației de omnisciență.

Odată cu conștientizarea faptului că nu este perfect, antreprenorul și/sau managerul, pe lîngă practică și autoinstruire continuă, mai dispune de multe metode și pârghii eficiente pentru ași completa carențele:

• Formarea echipei. Un criteriu important în formarea unei echipe armonioase este asigurarea că tipurile de gândire, cunoștințele, experiența și aptitudinile personalului se completează reciproc.

• Parteneriatele. Ca și în cazul formării echipelor, parteneriatele trebuie formate luând în considerație talentele și capacitățile complimentare. Multe afaceri au falimentat din cauza unor parteneriate, formate doar pe criterii de prietenie, rudenie, simpatie.

• Activitățile de instruire trebuie să permită dezvoltarea capacităților mintale și aptitudinilor necesare realizării obiectivelor strategice și în strictă conformitate cu necesitățile afacerii.

• Ședințele de ”brain-storming” permit generarea de soluții și idei inovatoare, datorită unui efect sinergic puternic, generat de efortulu intelectual comun al mai multor specialiști cu capacități diferite. Mai mult ca atât, acest instrument contribuie mult la dezvoltarea gândirii.

• Asistența consultanților și experților externi, poate fi foarte benefică atunci când capacitățile echipei nu sunt suficiente pentru a realiza un proiect, careva sarcini sau activități importante. Cu cât mai multe minți talentate vor lucra pentru o afacere, cu atât mai bine.

* Bernard Arnault – antreprenor renumit francez. în anul 2021 devine cel mai bogat om din lume, cu o avere estimată la 200 mlrd $. Este CEO-ul și proprietarul grupului de companii LVMH ( Louis Vuitton Moët Hennessy ) , cu următoarele branduri de lux în portofoliu: Louis Vuitton, Christian Dior, Givenchy, Moët & Chandon , Hennessy , Chaumet , Dom Pérignon , Veuve Clicquot, Sephora, Bulgary, Tag Heuer, Tiffany, Kenzo , etc.